Voi păzi dragostea

și aceste iubiri nomade,clipirea

de astre care s-au deschis prunduri

nestatornice în sufletul meu ca niște

ierni care rod frunzișul nisipului ud,

transparentul stuf cu sărutul lui fecund,

tu,stai într-un leagăn de rouă la lăsarea

amurgului,privești mirată culoarea aceea

din cascade,ace de ploaie unde germinează

gândul în căderile sale line ca-ntr-o nuntire,

sunt fluturele tău nocturn,te tot strig prin

lungi ecouri,prin rotundul fulger,te-ademenesc

iubito,cu lumina strălucirii și despletirea

vântului,cu miresmele serpentinelor inimii,

să vii lângă stâlpul acesta de foc,să facem

descântece prințesei uitate prin brume și nori.