Voi păzi dragostea
și aceste iubiri nomade,clipirea
de astre care s-au deschis prunduri
nestatornice în sufletul meu ca niște
ierni care rod frunzișul nisipului ud,
transparentul stuf cu sărutul lui fecund,
tu,stai într-un leagăn de rouă la lăsarea
amurgului,privești mirată culoarea aceea
din cascade,ace de ploaie unde germinează
gândul în căderile sale line ca-ntr-o nuntire,
sunt fluturele tău nocturn,te tot strig prin
lungi ecouri,prin rotundul fulger,te-ademenesc
iubito,cu lumina strălucirii și despletirea
vântului,cu miresmele serpentinelor inimii,
să vii lângă stâlpul acesta de foc,să facem
descântece prințesei uitate prin brume și nori.
Grai Romanesc