Zori de zi
Zori de zi avatar

Și m-am trezit
Și-am simțit buzele zorilor
Cum îmi sărută pleoapele leneșe,
Și-am auzit viața din mine
Cum îmi cere o cafea fierbinte.
Și-am privit natura
Și i-am pus o întrebare:
Îmi cere iarăși viața o cafea?
Și atunci natura mi-a surâs
Și din al său joben verde crud
Mi-a oferit un splendid parfum de liliac.
Și i-am zâmbit și m-am îndrăgostit
De un nou răsărit de soare,
De vocea vieții ce asemănare n-are,
De inima ce s-a grăbit să prepare
O cafea dulce amăruie.
Mi-am aprins o țigară
Și-am fumat-o pe o bancă,
Într-o gară,
A nu știu câtă oară.
Și am trăit,
Și-am pășit pe poteci costumate în vise,
Și-am legat durerea cu un fir de ață
Și-am aruncat-o într-un ocean de gheață.
Și am iubit
Clipele ce-au tot venit să-mi dea bineţe.
Și am privit
Cum o nouă floare
Din pământ răsare
Când zăpada își dă duhul
Și-n pământ se duce.
Și-am înțeles că visul niciodată nu moare
Atunci când zorile îmi sărută pleoapele
Sub privirea azurie a cerului senin
Trezit din somnul cel fără de moarte.
Și-am stins țigara
Și-am plecat luând cu mine clipele fugare,
Și-am poposit la vechiul schit al vieții,
Seara, pe înserat.
În brațe visul mi-am luat
Și am lăsat luna să-l mângâie pe creștet,
Și –am așteptat în tăcere noi zori de zi
Să-mi sărute pleoapele,
Iar ele deschizându-se
Să-mi potolească setea de viață.

Grai Romanesc