OCHII ÎMI ARD ÎN LINIȘTEA ADÂNCĂ
OCHII ÎMI ARD ÎN LINIȘTEA ADÂNCĂ avatar

Singur, pe drumuri nevăzute

tulbure furtuni în stelele căzute.

Ochii îmi ard în liniștea adâncă

fulgere pe cer lacrimi îmi aruncă.

Găuri oarbe în suflet nu-mi dă pace

strigăt de durere,clipa îmi preface.

Mâinile tale mă cuprind ușor

reci fiori de moarte și atâta dor.

Valurile noastre,oase sfărâmate

există uitare zâmbetelor date.

Fugeai neâncetat te-ascundeai în chin

nisip descărnat aveai în suspin.

Risipind cenușa apelor pustii

în umede lumini te-aștept să vii.

Să stai aburindă tot în calea mea

și în fundul zării din privirea ta.

Grai Romanesc