VII ÎNCET CU ALGE ÎNFĂȘURATĂ…
VII ÎNCET CU ALGE ÎNFĂȘURATĂ… avatar

Iarna a venit în sufletul meu,

scormonesc prin taina vântului

însetat,umbre delungesc spre

fiordurile pustii unde-i lumina

tremurândă deasupra albilor ghețari

care mă pătrund cu sfâșieri și chin,

caut cotitele poteci și lungi țipete

de pescăruși,marea albastră,aiurită

de patimi,unde pleci ? îmi zic,cum

treci de violeta pleoapă al astrelor

înecate în umerii largi ai visului ?

și-atât de ostenit căutam drumul

sur al vieții și podul acela de lemn

pe care să trec,spre tine,dragoste,

să mușc din stepa inimii tale și să-mi

așez umbra rătăcitoare spre stele,

apoi uimit să văd pașii tăi cum se

strecoară seara,cum vii încet cu alge

înfășurată ca să-mi uzi înrourarea.

Grai Romanesc