MĂ MAI DOARE DORUL…
MĂ MAI DOARE DORUL… avatar

Ziduri moi de brumă cad în drumul meu

biciuit de fulger mă-nnoptau mereu.

Noapte fără stele, calc pe-al ei nisip,

liniștea-mi ardea țărmul fără chip.

Mă mai doare dorul șesul meu de maci,

lunecându-mi trupul,iubito ce faci ?.

Zbatere de aripi în al meu destin

temple prăbușite puțin câte puțin.

Doar copacii muți văd în depărtări

țărmuri prăvălite,întoarse în visări.

Plânsul ce mă arde,mișcător și grav,

ecouri pustii într-un trup bolnav.

Bolnav de iubire inima-mi e grea

moara amintirii ruginind și ea.

Pe adânci alei am plecat spre ger

cu pași încetiniți căutând alt cer.

Ziduri moi de brumă cad în drumul meu

biciuit de fulger mă-nnoptau mereu.

Grai Romanesc