TU SĂ MĂ SORBI CU MURMURUL SURD AL MĂRII…
TU SĂ MĂ SORBI CU MURMURUL SURD AL MĂRII… avatar

 

M-ai visat iubito o singură clipă,

eram atât de trist prin peșterile

gândurilor,acolo unde ecou-i liber,

lungi așteptări mi-au sleit puterile,

vântul uscat din sufletul meu înțesa

bobul de nisip și înnăbușea piatra aprinsă

din lunca deltei ca un susur de voci cu

sunetul surd,nu vedeam decât pașii tăi

mărunți,veneai firavă și îngândurată prin

vijeliile vremii prin adâncile văi,înaintând

în noapte,în jurul tău,chipuri lungi și niște

scări imense care ard înțepenite în mușcătura

adâncă a nisipurilor verzi,erai plânsă și tristă,

mă priveai dintre arșițe și ploi,așteptam să te

strâng la piept și tu să mă sorbi cu murmurul

surd al mării,cu fluierele rănite ale stufului,

de acolo din peștera tristă să-mi dai un sărut

prelung și eu dintre alge să alerg spre tine

să-ți șterg zăpezile așternute în părul tău.

Grai Romanesc