ÎMI CERȘEAI NELINIȘTEA BUZELOR…
ÎMI CERȘEAI NELINIȘTEA BUZELOR… avatar

Te pot atinge uneori cu visul

și tăcerea iubito,îți pictez marea,sălciile

și deltele,nisipul zgâriat de tălpile noastre,

cutata frunte a valului spart de țărm,

pescărușii disperați și chinul plâns al

vântului de primăvară,cerul albastru

și lacrima tăcerii,singurătatea aisbergului

din inima mea,uneori,blestem de moarte

târziile dimineți când îmi răsăreai din ceață

cu tăcutele tale suspine,erai ca așteptarea

aceea a algelor înșirate pe țărmul gândului,

în curând ne vom arde de dragoste,vom fi

ca două boabe de nisip înșirate prea frumos

pe țărmul obosit cu virginitate ieftină,aveai

ochii goi și-mi zâmbeai din tainele vieții,

priveam luna și-ți spuneam că sunt bolnav

de tine,de sărutul tău,de clipa când căutam

primăvara pierdută,când îmi cerșeai neliniștea

buzelor și a ochilor,iluzii decolorate de timp.

Grai Romanesc