AMURGUL DE FLĂCĂRI ȘERPUIA SUB PLEOAPE…
AMURGUL DE FLĂCĂRI ȘERPUIA SUB PLEOAPE… avatar

Erai o lumină zvâcnită- n ochii mei,
purtai năframa aceea cu trandafiri roz,
veneai din depărtări pustii și zări
de vise, fată blondă cu păr scârlionțat,
purtai în trup iubire și fulgere în ochi,
adăposteai parfumuri unice și- mi zdrobeai
inima cu ecoul nesfârșirii, în zori când
iubirile lucesc, veneai cu sânii legănați
pe câmpul violet cu rumene vânturi,
dezgolind scânteiile țășnite din cuta zilei,
udă- mi înrourarea sufletului cu vrăji
frumoase și scame de lună, alungă- mi
mareele imense și corăbiile trimise.
Amurgul de flăcări șerpuia sub pleoape,
topea în mine zăpezi de dorinți, ți se așeza
în cale umbre unduite cu cioplite stele,
muguri plăpănzi și roz, îți înfășurau trupul gol,
căldura aprinsă îmi seca inima, smulgând sărutul
revederii, uimiți ne priveam unul pe celălalt,
brațele ne erau împletite și clocoteam când
părul tău lung și bogat se desfăcea pe trupu- mi
arcuit, coapsele mângâind ca pe o insulă
nedescoperită, năucită de larguri, ne adânceam
în căldura ce sapă- n prundul nostru, ape
unde ruginește luna și lanțul dragostei.

Grai Romanesc