VENEAI DE PE ALBELE CORĂBII
VENEAI DE PE ALBELE CORĂBII avatar

 

 

Stăteam rezemat de un zid jerpelit,

mă temeam de umbra lui că-mi va

soarbe chinul sufletului mușcat de ger

și de sunetele seci ale nisipoaselor urme,

în jurul meu erau doar scoici sparte

și ecoul lung al pașilor răsuciți cu grele

înserări,crestele valurilor dispărute ale mării,

ochii apoși ai iubitei prin anotimpuri

străbătând,brume crude și taine oarbe,

țipătul lung al pescărușilor,ecoul adâncit

în chemări nestinse,și tu,rătăceai întunecoasă

pe treptele goale ale inimii,cu lacrimi mari

duceai poveri crude și reci pe străzile adânci,

prin șubrede ploi,urcai prin noapte până la mine

și răsăreai crescută de după ferestrele sparte ale

visului,veneai de pe albele corăbii ca un fior lung

de care încet îmi țes destinul.

Grai Romanesc