URZEALA NOPȚII de ADALE SHEFER
URZEALA NOPȚII de ADALE SHEFER avatar

Când aievea te uiți, limpede, moale,

Cerul își coace plămada, crește lumina
Ca’ntr-o beție, iarba se țese agale,
Firavele frunze, își sprijină, verde, tulpina.

Miroase a pace, fânul gras, mustește sub coapse,
În nouri putrezi, încolțesc cernoziomuri lăptoase,
Copaci albaștri, răsfira lumina cleioasă,
Rădăcini de ațe, se’mpletesc din albele oase.

Mângâierea ta, afâna țărâna, venele toate,
Î-mi toarce fuiorul, în gem de pasiuni,
Îmi țese icoana cu fire de dor,
Și-așterne pe suflet, al nopții amor.

Un mort hain, zori palide, în voal, revărsă,
Și chipu-ți sfânt, din umbre, desfira mătasa,
Orbecăi, pipăi… lumina-ți cu raze m-i apasă,
Trupul, gândirea, și iubirea-mi frumoasa.

Grai Romanesc