să nu-mi ucizi câmpia şi macii
să nu-mi ucizi câmpia şi macii avatar

ştergi clipe cu gândul parşiv
ca o sărutare ce ţâşneşte din privirea plină de cald
îţi  frig ochii de atâtea neîntâmplări şi timp acumulat

unde să aştept 
să strângem tot ce s-a risipit
în hăuri se aud strigăte şi-n întuneric stăm aruncaţi
fiecare
am păstrat scrisori nescrise împăturite cu grijă
să le citim într-o noapte
îmbrăcaţi de câmpie şi-n roşu de maci
cu toate potecile şi urmele noastre de paşi
tu le-ai căutat săpând fântâni sădind pruni mirosind crini
eu răscolind toamna
cădeau întristări cum florile de caişi  loviţi de grindină

ştiam un loc
unde cumpănă de fântâna  mirosea a pământ a toamnă a crini a pruni 
a câmpie
le-am găsit uitate
fără suflare
aproape toate

Grai Romanesc