MĂ DOARE SUFLETUL DE TINE MAICĂ…
MĂ DOARE SUFLETUL DE TINE MAICĂ… avatar

Măi, maică, ne mor poeții prin primăveri,
și tu te- apleci prin frig și prin lumini,
mai scânteaiază arterita cu vechile dureri,
o stea mai fulgeră prin pustnice grădini.

Mă doare sufletul de tine maică și mă roade,
când vii târziu, și scârțâie țâțâna de la poartă,
margini de râuri îți străbate sufletul și poate,
într- o bună zi mă vei găsi aproape moartă.

Pe la Jirlău și bălțile au secat știi bine,
și crucile alor tăi topinduse- n țărână,
o lumânare mai așteaptă maică,de la tine
să le mai săruți cu lacrima,a lor mână.

Eu nu mai știu prin ce orașe de departe,
te vei întoarce pe drumul prăfuit de stele,
sau care delete cu prunduri ne desparte
când totul în jur sunt muguri de durere.

Grai Romanesc