UMBLI PRIN FRIG ȘI UITARE,IUBITO…
UMBLI PRIN FRIG ȘI UITARE,IUBITO… avatar

 

Umbli prin frig și uitare, iubito,
iarba, dezlăcrimată de lună, plâng
și eu, tu îmi lipsești, fată cu ochii
mărilor care-mi cioplești iubirea
cu flăcări pustiitoare, fluturându-mi
zăpezi prin nordul trecerii, ca o geometrie
a dragostei, când înălțam împreună,
neumbriți, zmeiele ridului scuturat,
dincolo de corabia fulgerată de pe Dunărea
Brăilei, traversând iluzia în acea seară
verde, când îmi cutreierai trupul
cu buzele tale fierbinți și cu ochii
plini de scânteile țâșnite ale sufletului,
Doamne, cum se mai jucau fulgerele
între sânii tăi, prin viscolirea uimirilor
șoptite care cădeau încetinit, cu mișcări
firave, și ne întomnam, naufragiați,
unul peste altul și ne desfrunzeam ca un
chin fierbinte prin strigăte de plăcere,
răsuna infinitul și ne risipeam, tăind
deșerturi prin ploile toamnei, apropiindu-ne
tot mai mult de somnul târziu al iernii
care va veni peste munții nezăriți ai inimii.

Grai Romanesc