Iubito, tu ești ca o stea îndepărtată,
ca un plânset de iarbă cățărat pe rana
destinului,vrei să alungi s-au să atingi
țesuturile algelor care ne dau ocol și
obosești aruncând cu stele peste linia
vieții,deși, recunosc că-mi plac ochii
și muțenia ta,te citesc din priviri și văd
cum mă cuprinzi ca o ceață de șarpe
pe care o ling ca pe sarea trupului,îți
voi mânca visele nopții tale fără dureri,
îți voi săruta coapsele și visul neobosit,
sânii tăi și marginea trupului,florile râpelor
mov,fără tine sufăr,poate știi,staminele se
rup,port numai regrete peste vărsatul lunii,
unde ești ? știu că mă vei pedepsi și mă
vei căuta peste nisipul acesta sfărâmicos
unde ochii tăi m-au văzut cum îmi căutam
ploile care umblă prin sufletul meu.
Grai Romanesc