Suflet naiv
Suflet naiv avatar

Mă ascund printre sentimente de-a valma,
Fug, căci simt că-n suflet vine iarăși iarna.
Timpul disperat mă caută, niște clipe să-mi dea.
Nu le vreau, sunt bătrâne, plictisite de viață.
Nu semănăm deloc, viața în mine răsună
Chiar și atunci când cerul, supărat, din nou tună.
Vreau să-mi trăiesc vara,
Să-i simt sărutul suav pe trupul ce-mi freamătă de dor.
Vreau să primesc în dar doar o clipă de răgaz,
Să sar gardul în curtea amintirii,
Să răpesc iubirea, s-o dau sufletului,
Ca iarna din el să devină o vară divină.
Privesc gardul de clipe trecute, mândru împrejmuiește
Curtea ce mi-e tare dragă,
Timpul de oriunde nu-i niciunde.
Sunt doar eu și amintirile.
Între noi un gard fără glas,
Iar pe el, sărutul, autograful iubirii,
Care nu poate să-mi mângâie sufletul.
Ce tablou atât de absurd
Ce autor fără viziune
E timpul ce zboară cu clipele vechi pe o
pe-o aripă tânără,
Ce naiv e sufletul, privitorul din umbră,
Care încă mai crede că iarna din el
Va deveni o vară divină.

Grai Romanesc