Pentru Sylvia Plath de Patrizia De Cesare
Pentru Sylvia Plath de Patrizia De Cesare avatar


( Pentru Sylvia Plath )

Luna îmbătrânește foarte bine:
Are riduri care se numără la milioane de oameni;
Foarte vioie, sprintenă, curiosă:
Am văzut-o de la prima oră.
” cum rămâne cu copiii mei, trandafirii mei? ”
Totul e aşa.
Mut şi gri acum.
Cu ani în urmă, da…cu ani în urmă.
Totul era umflat şi gras.
De copaci verzi şi flori parfumate.
” şi ce-ar spune ted despre un aperitiv?”
Pentru mormântul meu subţire,
Cu numele tău trist gravat.
Străinul a fost tatăl copiilor mei?
Am de gând să iau și apoi trageți
Vaca lui grasă de la abator?
Riverniciate acum a unei culori aprinse
Fereastra mea gri de la fitzroy road.
Furios spionaj din spatele cortinei;
Femeia nebună de multe ori a ţipat noaptea.
(noaptea care aparține illuminaților)
A văzut un bărbat înalt care a plecat.
În Direcţia Opusă.
Pentru asta e iubirea.
Buchete de flori au schimbat adresa,
Şi zâmbetele strălucitoare ale copiilor noştri,
Flori sumbre dintr-un cimitir abandonat.
Între zeci de copii și scutece utilizate,
Uită-te la mine, William Butler Yeats!
Am fost diavolul rătăcitor în jurul lumii,
În vechile tale camere prăfuite;
Am fost un intelectual încăpăţânat,
Acum sunt o încurcatură nebună,
Prins între punţi de urzici:
Luna se uită la mine bătându-mi joc,
De la distanță;
Dar, ciudat, suntem.
Întotdeauna suntem prieteni.

Pentru sylvia plath

La luna invecchia molto molto bene:
ha grinze che si contano a milioni;
nitida arzilla petulante curiosa:
la vedo per intero da Primrose Hill.
” E i miei bambini, le mie rose ? “
Ogni cosa così
muta e grigia,adesso.
Eppure anni e anni fa
tutto era rigonfio e grasso
di alberi verdeggianti e profumati fiori.
“E tu che ne diresti Ted, di un aperitivo?”
Brindiamo alla mia tomba scarna,
con il tuo triste misero cognome inciso.
Lo straniero era padre dei miei figli?
Mi ingravido’ per poi trascinare
la sua grassa vacca al macello ?
Riverniciate ora di un colore acceso
la mia grigia finestra di Fitzroy road.
Furiosa spiavo da dietro le tendine;
la pazza urlava spesso anche di notte
( la notte che appartiene agli illuminati )
Vedeva un uomo alto allontanarsi
nella direzione opposta
a quella dell’ Amore.
I mazzi di fiori cambiarono indirizzo,
e i sorrisi accesi dei nostri bambini,
lugubri fiori di un cimitero abbandonato.
Tra decine di pappe e pannolini usati,
guardami,William Butler Yeats !
Ero il demonio che si aggirava
nelle tue vecchie impolverate stanze;
ero la caparbia ostinata intellettuale,
china a pulire i rigurgiti e le tettarelle.
Ora sono un groviglio insano,
intrappolato tra mazzi di ortiche:
la luna mi guarda beffarda,
da lontano;
ma stranamente,siamo
sempre state amiche.

Grai Romanesc