Liturghia cuvintelor
Liturghia cuvintelor avatar

În ierburi de meduză hipnotic alunecă pe-un țărm un gând

păsări de tăcere prăbușesc amurgul pe tâmpla unui zeu

din dealul despletit în oglinzi de-nserare

coboară  arzând în piatră o turmă de vise

pe buza zăpezii un vrej de lună plină

atârnă noian de stele-n sărut de cerneală

când ceasu-n stalactită aprinde-n arama din frunze pupila

descântul unui vers despică-n oglindă destinul,

păiajeni în vifor de pânze leagănă-n  zarea de hârtie

corăbii cu litere încărcate

din liturghia cuvintelor degetele muzei

adună-n amfora inimii tot cântul și tot cerul,

toată iubirea ascunsă-n  furtuna sângelui,

toată durerea uitată-n pleoape de îngeri.

Tu taci când busola e-o temniță fără hotare

dar jarul cuvântului te-mparte-n umbre și-n suferințe

îți e destinul blestem răscolind deșertul

și rugă înrobită-n altarul ars din cetate,

te-acoperă glodul cu durerea mulțimii

tu taci ascuns de noapte-n ecou de nălucă

dar cuvântul ți-e suflet dezlegând zăvoare

un miracol ce-nnoadă cu cenușă zborul.

Grai Romanesc