Ropot cromatic
Ropot cromatic avatar

Prin artera orei șamanica spirală

înnoadă-n cenușa sângelui ecouri

din noaptea frunzelor încărunțite

pe fruntea uitatului cer.

Stele rănite se-agață agonizând

de scheletul de fum al oglinzii,

printre vertebre de tăcere

se-ncolăcește palma unui gând

încrustat cu noduri de-așteptare

de-un trunchi cu rădăcinile răstignite

în somnul unei păsări,

se-nvârt în metania lăcustelor de jar

umbre ruginite-n trupul toamnei,

beau un strop din paharul cu vise

și-mi pulsează o scoică de tristețe

dospind în pleoapă,

hotarele clipei se-adună-n ora zbârcită,

acolo un înger adoarme pe genunchii zăpezii

Prea albastru frigul din ceara arzând

fantomatic în miez de stea polară,

prea albă buza nopții pe care

bufnița-n metalul zării e-o geană

de lună abandonată la geamul ultimei năluci.

Buruieni despletite-n oase mă-nlănțuie-n

ruina din ropotul cromatic

aerul se sparge de țărmul aprins în flori de sare

și mă-nghite lumina….

Grai Romanesc