Mostar de Ljiljana Nešković Bulatović
Mostar de Ljiljana Nešković Bulatović avatar

Îmi amintesc de Mostar
Cu ploaie ;i fără ploaie
Îmi amintesc de tine, de mine, de noi.
Mirosul de linden, străzile din Ronda
Vechiul pod, vuietul râului,
Când ne țineam de mână şi ne sărutam.
Îmi amintesc, de asemenea, de zâmbetul tău,
Și dăruirea ta ,,Eh dacă ai şti cum te-am visat,

Nu ai avea capul în poala ei”.
Şi ştiai că te iubesc la nesfârşit,
Aici, în acea mică cameră studenţească,
Între cele patru ziduri
Dorinţe, vise,
Toate acele zile 80 şi altele.

Îmi amintesc de Marele ,,te iubesc”
Scris pe peretele camerei tale, ca sigiliul iubirii noastre,
Să te ţin în siguranță până la următoarea întâlnire.

Îmi amintesc pasiunea corpurilor noastre,
De căldura trupului tău și de ploaia care bătea în fereastră.

Îmi amintesc staţiile şi trenurile,
Mergând prin Belgrad,
Şi apoi brațele în jurul taliei mele,
E ca şi ar fi vrut să mă salveze doar pentru tine.
Tristeţea din ochii tăi, culoarea migdalei,

până la următoarea întâlnire, literele, apelurile.

Îmi amintesc acel mic mail de pe bulevardul Revoluției.
Şi vocea ta prin primăvara acestei lumi şi scrisori şi cântece fără un număr.

Îmi amintesc o mie de lucruri
Numai pentru noi cunoscute,
Şi privirea invidiată a prietenilor tăi
Care m-a iubit împreună cu tine,
Am fost paradisul tău.

Îmi amintesc ultima noapte din Mostar,
Am vorbit, ne-am văzut până dimineața, dureros de conştienţi,
Apoi, şi niciodată mai mult din visele noastre,
Dorinţe, rătăciri.
Aici, în Mostar, în acea cameră studenţească
Suntem prizonierii eterni ai iubirii
Şi istoria unei iubiri, care nu mai este.

Grai Romanesc