Ora albastră
Ora albastră avatar

Ora albastră

Nu vor mai fi măști deloc, nici păcate,
un timp suspendat va ploua cu stele cuminți,
hrănindu-ne dorul flămând.
Vor arde luceferii în focul inimii rădăcini însetate
şi-un infinit, scăpat de toate încătuşările,
va zburda în voie prin minți.
Noi, două crengi, crescute din pieptul pădurii,
prelungiri ale ceasului în așteptare,
vom fi busuiocul icoanelor lumii
şi paradox pentru primăvara zăpezilor crude.
Ne vom aduce acasă iubirea rătăcită

și-o vom bea din pocale,
peste suișul înălțimilor ne vom iubi,
iar răspândirile felinarelor ne vor ocroti
de acele măști și păcate.
Va mai ploua și cu glas de chitare, flămând în atingeri!
Şi-apoi, în văzul tuturor,
vom lăsa dragostea să ne poarte peste hotare.
Eu voi fi Pasărea Măiastră,
tu, cerul chemându-mă în brațele calde,
când ceasul va mângâia ora albastră!

din vol. ,,Aproape de ora albastră”, ediție bilingvă română-italiană

Grai Romanesc